I. Introducere
România, în calitate de stat semnatar al Convenției de la New York din 1958 privind recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine („Convenția de la New York”), a stabilit un cadru juridic care facilitează recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale pronunțate în afara jurisdicției sale.
Procedura de exequatur, reglementată de articolele 1.124 – 1.133 din Codul de Procedură Civilă („CPC”), asigură faptul că hotărârile arbitrale beneficiază de aceleași efecte juridice ca și hotărârile judecătorești naționale, cu condiția îndeplinirii unor cerințe procedurale și de fond. Acest articol analizează cadrul legal, condițiile și etapele procedurale implicate în recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale în România.
II. Cadrul Legal
Recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine în România sunt reglementate, în principal, de:
- Convenția de la New York, la care România a aderat în 1961, oferind un cadru internațional standardizat pentru executarea hotărărilor arbitrale;
- articolele 1.124-1.133 din CPC, care stabilesc regulile procedurale naționale privind efectele hotărărilor arbitrale străine;
- alte articole relevante pentru procesul civil din CPC.
În conformitate cu acest cadru, o hotărâre arbitrală pronunțată într-o jurisdicție străină poate fi recunoscută și executată în România, cu excepția cazului în care intervine unul dintre motivele de refuz prevăzute de Convenția de la New York sau Codul de Procedură Civilă.
III. Condiții pentru Recunoaștere și Executare
Pentru a obține recunoașterea și executarea, partea care solicită exequatur trebuie să demonstreze că hotărârea arbitrală îndeplinește următoarele condiții:
- valabilitatea hotărârii arbitrale – Hotărârea trebuie să fie definitivă și obligatorie în jurisdicția în care a fost emisă;
- tribunal competent – Hotărârea trebuie să fi fost emisă de un tribunal arbitral legal constituit, cu jurisdicție asupra litigiului;
- respectarea dreptului la apărare – Procedura arbitrală nu trebuie să fi încălcat drepturile fundamentale procedurale, cum ar fi dreptul părților de a fi ascultate;
- compatibilitate cu ordinea publică – Executarea hotărârii nu trebuie să fie contrară ordinii publice de drept internațional privat roman. (ordre public).
III. Procedura de exequatur
Procesul de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale străine implică mai multe etape procedurale esențiale:
1. Depunerea Cererii
- cererea de recunoaștere și executare se depune la tribunalul în a cărei jurisdicție se află sediul/domiciliul celui căruia i se opune respectiva hotărâre arbitrală. în cazul în care nu poate fi stabilit tribunalul competent după criteriul sediului/domiciliului, competența aparține Tribunalului București;
- cererea trebuie să fie însoțită de hotărârea arbitrală și convenția de arbitraj, în original sau în copie, care sunt supuse supralegalizării, sau apostilării – în cazul hotărârilor arbitrale pronunțate în state membre ale Convenției de la Haga cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine din 1961;
- cererea trebuie să fie însoțită și de o traducere legalizată în limba română a convenției arbitrale și a hotărârii arbitrale;
- o taxa de timbru de 20 de lei este aplicabilă.
2. Verificarea Judiciară
- instanța analizează dacă hotărârea îndeplinește condițiile de formă și fond impuse de Convenția de la New York și CPC. Tribunalul nu poate examina hotărârea arbitrală pe fondul diferendului;
- partea împotriva căreia se solicită recunoașterea și punerea în executare a hotărârii arbitrale se poate apăra invocând motivele prevăzute de art. 1.129, cum ar fi încălcarea dreptului la apărare, depășirea competenței tribunalului arbitral sau încălcarea ordinii publice;
- cererea se soluționează cu citarea părților, cu excepția cazului în care din hotărârea arbitrală rezultă că pârâtul a fost de acord cu admiterea acțiunii;
- tribunalul poate suspenda judecarea cererii de recunoaștere și executare a hotărârii arbitrale dacă anularea sau suspendarea acesteia este solicitată în statul în care a fost pronunțată sau în statul după legea căruia a fost pronunțată.
3. Emiterea Hotărârii de Exequatur
- dacă instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile recunoașteri hotărârii arbitrale, emite o hotărâre care poate fi pusă în executare la fel ca o hotărâre judecătorească națională. Pentru punerea în executare silită a hotărârii de exequatur trebuie formulată o cerere de executare silită, care să fie încuviințată de instanța de executare competentă;
- hotărârea prin care s-a soluționat cererea de exequatur poate fi atacată cu apel în 30 de zile de la comunicare.
IV. Motive de Refuz
Recunoașterea și executarea unei hotărâri arbitrale pot fi refuzate în România în următoarele situații:
- părțile contractante nu aveau capacitate juridică pentru a încheia convenția arbitrală;
- tribunalul arbitral și-a depășit competența;
- componența tribunalului arbitral sau procedura arbitrală nu au fost conforme cu acordul părților;
- hotărârea arbitrală nu a devenit încă obligatorie sau a fost anulată în jurisdicția în care a fost pronunțată;
- executarea hotărârii este în contradicție cu ordinea publică de drept internațional privat român.
V. Concluzie
România oferă un cadru juridic bine stabilit pentru recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale străine, asigurând conformitatea cu standardele internaționale, în special cu Convenția de la New York. Procedura de exequatur, reglementată de articolele 1.124-1.133 din CPC, oferă claritate și previzibilitate pentru investitorii străini și creditorii hotărârilor arbitrale care solicită executarea în România. Prin respectarea atât a normelor internaționale, cât și a celor interne, România continuă să sprijine certitudinea juridică în soluționarea litigiilor transfrontaliere.
Acest articol nu reprezintă asistență juridică și nu poate atrage răspunderea autorului pentru opiniile exprimate. Nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele modificări legislative avute ulterior publicării articolului. Dacă aveți orice întrebări cu privire la subiectul acoperit de articol vă rugăm să ne contactați.