1. Noțiunea și deschiderea moștenirii

Moștenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în viață, potrivit articolului 953 din Codul Civil. Momentul deschiderii moștenirii este data decesului defunctului, iar locul deschiderii moștenirii este determinat de domiciliul acestuia la momentul decesului. Dacă domiciliul nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, deschiderea moștenirii are loc la circumscripția notarului public sesizat primul, ținând cont de existența bunurilor imobile sau mobile ale defunctului pe teritoriul țării.

2. Felurile moștenirii

Patrimoniul defunctului se transmite fie prin moștenire legală, atunci când nu există un testament, fie prin moștenire testamentară, dacă există un testament valabil. Moștenirea poate fi mixtă, adică o parte prin testament și cealaltă parte prin lege, după cum stabilește articolul 955.

3. Actele juridice asupra moștenirii nedeschise

Codul Civil interzice în mod expres încheierea unor acte juridice care au ca obiect drepturi asupra unei moșteniri nedeschise. Astfel, actele prin care se acceptă sau se renunță la moștenire, sau se înstrăinează drepturi viitoare legate de moștenire înainte de decesul persoanei sunt nule absolut (art. 956).

4. Capacitatea și condițiile de a moșteni

Pentru a moșteni, persoana trebuie să existe la data deschiderii moștenirii și să aibă capacitatea legală de a moșteni (art. 957). În cazul decesului simultan al mai multor persoane, dacă nu se poate determina ordinea supraviețuirii, acestea nu se pot moșteni între ele.

5. Nedemnitatea de a moșteni

Codul Civil prevede două tipuri de nedemnitate:
• nedemnitatea de drept (art. 958) care operează automat în cazul persoanelor condamnate penal pentru intenția de a ucide defunctul sau un alt succesibil.
• nedemnitatea judiciară (art. 959) care poate fi declarată de instanță în cazuri precum săvârșirea unor fapte grave de violență împotriva defunctului, ascunderea sau distrugerea testamentului, sau împiedicarea întocmirii acestuia.
Efectele nedemnității sunt excluziunea persoanei respective de la moștenire și considerarea posesiei sale asupra bunurilor ca fiind de rea-credință (art. 960). Nedemnitatea poate fi înlăturată expres prin testament sau act autentic notarial, dar nu poate fi eliminată prin grațiere, amnistie sau prescripția executării pedepsei (art. 961).

6. Vocația la moștenire

Pentru a avea dreptul de a moșteni, o persoană trebuie să fie chemată prin lege sau să fi fost desemnată prin testament (art. 962).

7. Moștenitorii legali

În lipsa unui testament, în ordinea prioritară, moștenirea revine soțului supraviețuitor și rudelor defunctului, și anume descendenților (copiii și urmașii lor), ascendenților (părinții) și colateralilor (frați, surori și alte rude până la gradul al patrulea) (art. 963).
În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, moștenirea revine autorităților publice locale din raza teritorială unde se aflau bunurile defunctului.

8. Principiile devoluțiunii legale

Moștenitorii vin să culeagă succesiunea într-o ordine clară, în funcție de clasa (gradul de rudenie) din care fac parte:
1. descendenții (clasa întâi)
2. ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați (clasa a doua)
3. ascendenții ordinari (clasa a treia)
4. colateralii ordinari (clasa a patra)
Moștenitorii dintr-o clasă mai apropiată exclud moștenitorii din clasele mai îndepărtate. Cu toate acestea, dacă moștenitorii din clasa cea mai apropiată nu pot lua întreaga moștenire, partea rămasă trece la clasa următoare (art. 964).

9. Reprezentarea succesorală

Reprezentarea succesorală permite urmașilor (de ex., copiii) să moștenească în locul unui moștenitor direct care a decedat sau a fost declarat nedemn. Acest mecanism operează doar pentru descendenții copiilor defunctului sau fraților/surorilor acestuia (art. 965-968).

10. Soțul supraviețuitor – un moștenitor universal concurent

Conform art. 970-974 Cod Civil, soțul supraviețuitor are vocație legală la moștenire doar dacă la data decesului nu exista o hotărâre definitivă de divorț. Acesta vine în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori legali.

Cotele soțului supraviețuitor:
1/4 (un sfert) din moștenire – în concurs cu descendenții defunctului (copii, nepoți).
1/3 (o treime) – în concurs cu ascendenți privilegiați (părinții defunctului) și colaterali privilegiați (frați, surori).
1/2 (jumătate) – în concurs doar cu ascendenți privilegiați (părinții defunctului) sau doar cu colaterali privilegiați (frați, surori).
3/4 (trei sferturi) – în concurs cu ascendenți ordinari (bunici, străbunici) sau colaterali ordinari (veri, unchi).

În plus, soțul supraviețuitor are:
– drept de abitație gratuit asupra locuinței în care a trăit cu defunctul (art. 973);
– drept de moștenire special asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic, dacă nu moștenește împreună cu descendenții (art. 974).

11. Descendenții – clasa întâi de moștenitori

Conform art. 975, descendenții (copii, nepoți) sunt moștenitori de primă clasă și exclud celelalte clase. Ei împart moștenirea astfel:
3/4 din moștenire – în concurs cu soțul supraviețuitor;

Moștenirea se împarte în mod egal între copii, sau pe tulpină în caz de reprezentare succesorală (când un copil decedat e reprezentat de propriii copii).

12. Ascendenții și colateralii privilegiați – clasa a doua de moștenitori

Cine sunt:
– ascendenți privilegiați: tatăl și mama defunctului.
– colaterali privilegiați: frați, surori, nepoți din frați – până la gradul al IV-lea inclusiv.
Conform art. 976-981, aceștia vin la moștenire dacă nu există descendenți. Împărțirea cotei clasei a doua (2/3 sau 1/2 din moștenire, în funcție de context) se face astfel:
a) în concurs cu soțul supraviețuitor:
– 2/3 din moștenire – dacă soțul vine în concurs cu ambele subclase (ascendenți + colaterali);
– 1/2 – dacă vine doar cu una dintre subclase.
b) între ei:
– dacă un singur părinte moștenește → primește 1/4, restul revine colateralilor privilegiați;
– dacă ambii părinți moștenesc → primesc împreună 1/2, restul colateralilor;
– dacă o subclasă lipsește, cealaltă primește întreaga cotă.

Împărțirea se face egal sau pe tulpină, în caz de reprezentare succesorală.

13. Ascendenții ordinari – clasa a treia de moștenitori

Aceștia sunt rudele în linie dreaptă ascendentă, în afară de părinți (de ex. bunicii). Potrivit art. 982, vin la moștenire doar dacă nu există descendenți, părinți sau frați/surori.
Cote:
În concurs cu soțul supraviețuitor → primesc 1/4 împreună;
Se împarte în mod egal, între cei de același grad (de exemplu, ambii bunici materni).

14. Colateralii ordinari – clasa a patra de moștenitori

Aceștia sunt rudele colaterale de până la gradul al IV-lea, care nu sunt deja incluși în colaterali privilegiați (veri, veri primari, unchi etc.).
Conform art. 983, vin la moștenire doar în absența tuturor celorlalte clase.
Cote:
În concurs cu soțul supraviețuitor → primesc 1/4 împreună;
Între ei, împărțirea se face egal, în ordinea gradelor de rudenie.

În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, moștenirea revine autorităților publice locale din raza teritorială unde se aflau bunurile defunctului.

Acest articol nu reprezintă asistență juridică și nu poate atrage răspunderea autorului pentru opiniile exprimate. Nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele modificări legislative avute ulterior publicării articolului. Dacă aveți orice întrebări cu privire la acest subiect vă rugăm să ne contactați.