Astăzi, 08.10.2025 este înscris în ordinea de zi a Camerei Deputaților (for decizional) proiectul de modificare al art. 150 (2) din legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă („CPC”).

Art. 150 CPC reglementează în forma actuală situația înscrisurilor anexate cererilor adresate instanțelor judecătorești, alin. (2) al acestui articol instituie obligația de certificare pentru conformitate cu originalul a copiilor de pe înscrisurile folosite în instanță.

Completarea art. 150 (2) CPC prevede ca, în situația transmiterii copiilor în format electronic, acestea să poată fi conformate cu originalul prin aplicarea unei semnături electronice.

Propunerea are următorul conținut:
„Art. 1.
Alineatul 2 al art.150 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul. Dacă copiile sunt transmise în format electronic, partea ie va putea conforma cu originalul, prin aplicarea semnăturii electronice, grefierul de ședință urmând să întocmească o notă care să ateste acest lucru, ce va rămâne la dosarul cauzei.”

La data de 30.06.2025 propunerea de completare a fost adoptată de Senatul României.

1. Expunerea de motive

Din expunerea de motive rezultă că scopul propunerii legislative este reglementarea posibilității de conformare cu originalul a copiilor după înscrisurile folosite în instanță prin aplicarea unei semnături electronice.

Aceeași expunere de motive arată că legislația actuală permite certificarea pentru conformitate cu originalul doar prin menționarea pe copie a formulei „conform cu originalul” și aplicarea unei semnături „în original”.

În concret, prin această modificare se dorește simplificarea procesului de conformare cu originalul a copiilor după înscrisurile folosite în instanță în cazurile în care aceste copii sunt transmise în format electronic.

2. De ce modificarea art. 150 (2) CPC în forma propusă nu poate să atingă scopul vizat?

Fără a nega intenția deplin justificată și lăudabilă de a face un pas spre digitalizarea procesului de justiție, trebuie să precizez că modificarea art. 150 (2) CPC, în forma adoptată de Senatul României, nu este de natură să atingă scopul urmărit, ținând cont de următoarele aspecte:

2.1 În forma actuală art. 150 (2) CPC nu exclude posibilitatea conformării cu originalul a copiilor de pe înscrisuri prin aplicarea semnăturii electronice

Din analiza formei actuale a art. 150 (2) CPC nu rezultă că ar exista o cerința ca înscrisurile certificate pentru conformitate cu originalul să fie doar semnate olograf și transmise fizic.

Mai mult, art. 199 CPC, reglementează posibilitatea depunerii cererilor de chemare în judecată și a înscrisurilor ce o însoțesc și prin înscris în formă electronică.

Nu în ultimul rând, art. 268 (2) CPC acceptă posibilitatea utilizării semnăturii electronice, în cazurile în care este reprodusă în condițiile prevăzute de lege.

Așadar, legislația actuală permite transmiterea electronică a copiilor după înscrisurile folosite în instanță certificate pentru conformitate prin aplicarea unei semnături electronice.

2.2 Propunerea de completare nu prevede tipul de semnătură electronică necesară

Arătăm că formula „prin aplicarea semnăturii electronice” din propunerea de completare a art. 150 alin. (2) CPC este criticabilă, întrucât nu prevede ce fel de semnătură electronică este avută în vedere, raportat la prevederile Legii nr. 214/2014 privind utilizarea semnăturii electronice, a mărcii temporale și prestarea serviciilor de încredere bazate pe acestea („Legea 214/2024”) și prevederile Regulamentului (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă („Regulamentul 910/2014”).

Cu toate că potrivit art. 3 (1) din Legea 214/2024 respectiv art. 25 din Regulamentul 910/2024 prevede că toate tipurile de semnătură electronică să fie utilizate ca mijloace de probă în fața instanțelor de judecată, aceleași acte normative aduc nuanțări specifice în funcție de fiecare tip de semnătură.

Spre exemplu, potrivit art. 3 (2) din Legea 214/2024, respectiv art. 25 (2) din Regulamentul 910/2014 actul juridic în format electronic, semnat cu semnătură electronică calificată, este asimilat cu înscrisul sub semnătură privată în ceea ce privește condițiile și efectele sale.

Trebuie precizat că Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă conține la art. 154 (6)^2 și art. 154^1 (1)^3 prevederi cu privire semnătura electronică calificată sau semnătura electronica avansată care trebuie să însoțească actele instanței comunicate electronic.

Pentru rigoare juridică precum și pentru a preîntâmpina potențiale interpretări contrare în ale instanțelor de judecată considerăm că ar fi oportună și precizarea exactă a tipului de semnătură electronică avută în vedere de legiuitor, ținând cont de efectele juridice ale acestora.

2.3 Există prevederi legale care limitează utilitatea depunerii actelor prin poștă electronică

Problema pe care propunerea de modificare a art. 150 CPC dorește să o rezolve este mai complexă și trebuie analizată și din prisma altor articole relevante din CPC.

Spre exemplu, art. 149 (1) CPC prevede că actele care urmează a fi comunicate altor părți din dosar trebuie să fie făcute între-un număr suficient de exemplare pentru părți și instanță.

Așadar, chiar dacă actele pot fi semnate cu semnătură electronică și trimise prin poștă electronică, acestea trebuie depuse fizic într-un anumit număr de exemplare pentru comunicare.

Deși art. 149 (4) CPC prevede că, în situația în care o cerere este comunicată prin poștă electronică, grefierul de ședință este ținut să întocmească copii din oficiu (pentru comunicare) pe cheltuiala părții care a formulat cererea, în practică acest lucru nu se întâmplă.

În schimb, instanțele solicită printr-o adresă părții care a formulat cererea să depună și exemplare necesare pentru comunicare, aspect care aduce un plus de birocrație și câteva săptămâni în plus întregului proces.

O posibilă soluție pentru rezolvarea problemei numărului de exemplare pentru cererile comunicate prin poștă electronică (cereri care pot fi deja semnate electronic) ar fi modificarea art. 149 (4) CPC în vederea instituirii unui obligații în sarcina instanțelor de judecată să întocmească din oficiu copiile necesare pentru comunicare, după ce partea care a depus cererea prin poștă electronică a achitat o taxă unică stabilită în acest sens.

În acest mod, ar fi eliminate neclaritățile privind modul de calcul al cheltuielilor necesare pentru întocmirea copiilor pentru comunicare.

3 În loc de concluzie

Modificarea prevederilor CPC trebuie făcută având în vedere o vedere în ansamblu asupra cadrului legal aplicabil procesului civil. Operarea unor modificări a CPC fără a se analiza impactul real al acestora (ori dacă pot să aibă un impact), precum și posibilele incongruențe cu alte prevederi legale ( uneori chiar din aceeași lege) este de natură să îngreuneze procesul civil, în loc să îl facă mai rapid și mai eficient.

La ora actuală există înregistrate numeroase propuneri de completare și modificare a CPC, aflate în diverse etape în fața Camerei Deputaților ori a Senatului. O parte dintre aceste proiecte sunt propuse în mod separat chiar de parlamentari aflați în același partid.

În contextul în care există un interes sporit pentru completarea și modificarea CPC, apreciem că ar fi preferabilă elaborarea unui singur proiect de modificare, ori măcar gruparea propunerilor de modificare în mai multe pachete, pentru o mai bună coerența legislativă.