Acțiunea în anulare reprezintă singura cale de atac disponibilă împotriva hotărârii arbitrale române, având un conținut și efecte parțial comparabile cu recursul în materie judecătorească. Natura juridică a acestei căi de atac derivă din caracterul definitiv al hotărârii arbitrale, care nu poate fi supusă apelului și este executorie. Totuși, acțiunea în anulare are particularități, determinate de temeiurile specifice ce pot fi invocate.
Cadru legal
Acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale este reglementată de art. 608-613 din Codul de procedură civilă („CPC”). Potrivit acestor dispoziții, partea nemulțumită de o hotărârea arbitrală domestică poate solicita anularea acesteia la curtea de apel din circumscripția în care a avut loc arbitrajul, de regulă, în termen de o lună de la comunicarea hotărârii arbitrale.
Motive de anulare a hotărârii arbitrale
Motivele de anulare ale hotărârii arbitrale sunt expres și limitativ enumerate de art. 608 CPC respectiv:
a) litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului;
b) tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule ori inoperante;
c) tribunalul arbitral nu a fost constituit în conformitate cu convenția arbitrală;
d) partea a lipsit la termenul la care au avut loc dezbaterile și procedura de citare nu a fost legal îndeplinită;
e) hotărârea a fost pronunțată după expirarea termenului arbitrajului prevăzut la art. 567, deși cel puțin una dintre părți a declarat că înțelege să invoce caducitatea, iar părțile nu au fost de acord cu continuarea judecății, potrivit art. 568 (1) și (2);
f) tribunalul arbitral s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut;
g) hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul și motivele, nu arată data și locul pronunțării ori nu este semnată de arbitri;
h) hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii;
i) după pronunțarea hotărârii arbitrale, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare.
Limitări ale motivelor de anulare a hotărârilor arbitrale
Potrivit art. 608 (2) CPC, nu mai pot fi invocate ca motive pentru anulare neregularitățile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 (1) și (3) CPC sau care pot fi remediate pe calea prevăzută la art. 604 CPC:
• în conformitate cu art. 592 (1) CPC orice excepție cu privire la existența și validitatea convenției arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor și desfășurarea procedurii trebuie ridicată până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată, sub sancțiunea decăderii, cel mai târziu la acest prim termen;
• art. 592 (3) CPC prevede că neregularitatea actelor de procedură în cadrul procedurii arbitrale se acoperă dacă nu a fost invocată de cel interesat la termenul la care s-a produs ori, dacă a lipsit la acel termen, la primul termen de judecată la care a fost prezent ori legal citat după producerea neregularității și oricum mai înainte de a se pune concluzii în fond;
• art. 604 (2) CPC, în situația în care tribunalul a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere, o parte poate solicita tribunalului arbitral completarea hotărârii arbitrale. O asemenea omisiune nu reprezintă un motiv de anulare a hotărârii arbitrale.
În ceea ce privește probatoriul pentru dovedirea motivelor de anulare, art. 608 (3) permite doar administrarea probei cu înscrisuri.
Renunțarea la acțiunea în anulare
Conform art. 609 CPC, părțile nu pot renunța prin convenția arbitrală la dreptul de a introduce acțiunea în anulare împotriva hotărârii arbitrale. Cu toate acestea, renunțarea la acest drept se poate face după pronunțarea hotărârii arbitrale.
Termenul de exercitare al acțiunii în anulare
Conform art. 611 (1) CPC, acțiunea în anulare se introduce în termen de o lună de la comunicarea hotărârii arbitrale. Dacă s-a formulat o cerere de lămurire, completare sau îndreptare a hotărârii arbitrale (potrivit art. 604 CPC), termenul curge de la comunicarea hotărârii sau, după caz, a încheierii prin care a fost soluționată cererea de lămurire, completare sau îndreptare.
În mod excepțional, pentru motivul prevăzut la art. 608 (1) lit. i), art. 611 (2) CPC prevede un termen special de 3 luni de la publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Suspendarea executării hotărârii arbitrale
Conform art. 612 CPC, curtea de apel poate suspenda executarea hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acțiunea în anulare. În această situație se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 484 (2)-(5) și (7) CPC.
Menționăm că cererea de suspendare a executării hotărârii arbitrale se timbrează cu o taxă de 50 de lei conform art. art. 10 (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013. Totodată, cerere de suspendare trebuie să fie însoțită de dovada depunerii cauțiunii, calculată potrivit art. 719 CPC.
Cererea de suspendare se judecă în camera de consiliu, cu citarea părților, de către instanța care judecă acțiunea în anulare pe fond, deoarece cererea de suspendare se depune direct la curtea de apel, dacă s-a fixat termen în ședință publică.
În situația în care cererea de suspendare s-a depus separat la curtea de apel şi înainte de a se repartiza completului de judecată, ea se va soluționa de un judecător stabilit aleatoriu, anume desemnat pentru această cerere. Completul, format dintr-un singur judecător, ca şi în cazul acțiunii în anulare, se pronunță, în cel mult 48 de ore de la judecată, printr-o încheiere motivată, definitivă.
Potrivit art. 612 CPC coroborat cu art. 484 (7) CPC, pentru motive temeinice, curtea de apel poate reveni asupra suspendării executării hotărârii arbitrale.
Judecarea acțiunii în anulare
Potrivit art. 613 (1) CPC, curtea de apel judecă acțiunea în anulare în completul prevăzut de lege pentru judecata în primă instanță (format dintr-un singur judecător).
Conform art. 613 (2) CPC, întâmpinarea este obligatorie, iar dispozițiile art. 205–208 CPC (care conțin prevederi privind întâmpinarea în procedura civilă) sunt aplicabile în mod corespunzător.
Curtea de apel poate să respingă acțiunea în anulare, cu consecința menținerii hotărârii arbitrale, ori poate să o admită, caz în care, curtea de apel va anula hotărârea arbitrală și, potrivit art. 613 (3) CPC:
• în cazurile prevăzute la art. 608 (1) lit. a), b) și e) CPC, va trimite cauza spre judecată instanței competente potrivit legii;
• în celelalte cazuri prevăzute la art. 608 (1) CPC, va trimite cauza spre rejudecare tribunalului arbitral, dacă cel puțin una dintre părți solicită expres acest lucru.
În lipsa unei asemenea solicitări și dacă litigiul este în stare de judecată, curtea de apel se va pronunța în fond, în limitele convenției arbitrale.
Dacă pentru a hotărî în fond este nevoie de noi probe, curtea se va pronunța în fond după administrarea acestora. În acest caz, curtea va pronunța mai întâi hotărârea de anulare și ulterior hotărârea asupra fondului.
O situație particulară apare în situația în care părțile au convenit expres ca litigiul să fie soluționat de către tribunalul arbitral în echitate, motiv pentru care curtea de apel va soluționa cauza în echitate.
Nu în ultimul rând, în conformitate cu art. 613 (4) CPC, hotărârea curții de apel prin care se soluționează acțiunea în anulare este supusă recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Concluzie
Reglementarea acțiunii în anulare a hotărârilor arbitrale în CPC reflectă un echilibru între respectarea caracterului definitiv al arbitrajului și necesitatea garantării unui control jurisdicțional minim asupra legalității procedurii și conținutului hotărârii arbitrale. Motivele de anulare sunt expres și limitativ prevăzute, fiind circumscrise unor încălcări grave de ale normelor care guvernează procedurile arbitrale, încălcari ale ordinii publice, bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii. Procedura este una specială, soluționată de curțile de apel, cu reguli clare privind competența, probatoriul admis și efectele admiterii cererii. Astfel, cadrul legal tinde să ofere atât protecție justițiabililor împotriva unor potențiale erori din partea tribunalelor arbitrale, cât și predictibilitate și stabilitate arbitrajului ca alternativă eficientă la jurisdicția statală.
