Contestația la executare (art. 712–720 Cod de procedură civilă)

Executarea silită reprezintă mecanismul juridic prin care creditorul, în temeiul unui titlu executoriu, își poate realiza în mod forțat creanța. Cu toate acestea, legea oferă persoanelor interesate posibilitatea de a controla legalitatea aplicării acestei proceduri prin intermediul contestației la executare.


Articolele 712–720 din Codul de procedură civilă („CPC”) reglementează în detaliu instituția contestației la executare, care are ca scop principal verificarea conformității actelor și măsurilor de executare cu dispozițiile legii.


Sfera de aplicare și titularii dreptului la contestație


Potrivit art. 712 alin. (1) CPC, contestația la executare poate fi formulată de orice parte interesată sau vătămată prin executare, fie că este vorba de debitorul urmărit, creditorul sau terți ale căror drepturi sunt afectate de măsurile luate în cursul executării.

Obiectul contestației îl constituie actele de executare propriu-zise, modul de realizare a acestora, precum și refuzul nejustificat al executorului de a îndeplini un act de executare.


În anumite situații limitate, reglementate de art. 713 CPC, contestația poate viza și titlul executoriu. Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o potențială cale de atac.


Dacă executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală pentru desființarea lui, inclusiv o acțiune de drept comun.


Termene și condiții de exercitare


Contestația se introduce, în principiu, în termen de 15 zile. Calculul acestuia variază în funcție de natura actului contestat:
• de la data comunicării actului de executare;
• de la data la care contestatorul a luat cunoștință de executare;
• de la data luării la cunoștință despre refuzul de a efectua un act de executare (art. 715 CPC).


Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.


Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a obține executarea silită.


Nerespectarea termenului atrage, de regulă, decăderea din dreptul de a formula contestație la executare, cu excepția cazurilor în contestatorul dovedește existența unor cauze temeinice care justifică o repunere în termenul de formulare a contestației.


Instanța competentă


Contestația la executare se soluționează de instanța de executare, respectiv judecătoria în raza teritorială a căreia se află sediul biroului executorului judecătoresc.


În cazul urmăririi silite a imobilelor care se află în circumscripția altei curți de apel decât cea în care se află instanța de executare, contestația se poate introduce și la judecătoria de la locul situării imobilului.


O altă particularitate este prevăzută de art. 714 alin. (2) CPC. În cazul în care se contestă un titlu executoriu care constă într-o hotărâre judecătorească: competența revine instanței care a pronunțat hotărârea.


Suspendarea executării


Contestația la executare nu are, de regulă, efect suspensiv. Suspendarea executării poate fi dispusă de instanță, la cerere părții interesate, însă numai în condițiile oferirii unei cauțiuni.


Mai mult, instanța poate dispune suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, cu condiția depunerii unei cauțiuni stabilite proporțional cu valoarea obiectului executării. Această cauțiune este esențială pentru a garanta creditorului acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de întârzierea executării.


Soluționarea contestației


Instanța se pronunță asupra contestației prin hotărâre, după citarea părților. Judecarea contestației se face de urgență și cu precădere.


Contestația se judecă cu procedura obișnuită prevăzută pentru judecata în primă instanță, fără însă a se aplica prevederile art. 200 CPC privind verificarea și regularizarea cererilor.


Instanța va solicita executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate, și îi va pune în vedere părții care a formulat contestația să achite cheltuielile ocazionate de acestea.


În cazul în care admite contestația, instanța poate îndrepta ori anula actul de executare contestat, dispune anularea ori încetarea executării înseși, ori anula ori lămuri titlul executoriu.


De asemenea, dacă prin contestația la executare s-a cerut împărțirea bunurilor proprietate comună, instanța va hotărî și asupra împărțelii acestora.


În cazul respingerii contestației, contestatorul poate fi obligat, la cerere, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea-credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei.


Hotărârea pronunțată în primă instanță este supusă apelului în termen de 10 zile de la comunicare. Potrivit art. 651 (4) CPC.


Considerații finale


Contestația la executare este un instrument juridic de control a legalității activității de executare silită, plasându-se la intersecția dintre protecția drepturilor procesuale ale părților și imperativul eficienței executării titlurilor executorii.


Aplicarea corectă a dispozițiilor articolelor 712–720 CPC presupune o bună înțelegere a naturii și limitelor contestației, precum și o interpretare atentă a situațiilor particulare, în scopul menținerii echilibrului între interesele legale aflate în conflict în cadrul executării silite.


Pentru o utilizare eficientă a acestei căi de atac, este recomandabilă asistența unui avocat specializat în executare silită și drept procesual civil.


Acest articol nu reprezintă asistență juridică și nu poate atrage răspunderea autorului pentru opiniile exprimate. Nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele modificări legislative avute ulterior publicării articolului. Dacă aveți orice întrebări cu privire la acest subiect vă rugăm să ne contactați.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *